Trupa de teatru ARLECHINO
Prezintă comedia
NIŞTE OLTENI
Dramatizare de Constantin Fugaşin
După volumele „LA LILIECI” de Marin Sorescu
Prezintă comedia
NIŞTE OLTENI
Dramatizare de Constantin Fugaşin
După volumele „LA LILIECI” de Marin Sorescu
Marin Sorescu despre dramatizare:
“Sînt remarcabile puritatea tonului, delicatetea apropierii de text.
Modul în care Constantin Fugaşin a legat evenimentele, dînd coerenţă întâmplărilor, mă scuteşte să mai scriu piesa pe care o am în cap”. Marin Sorescu 1988
Deşi realizat după cele şase volume de poezie LA LILIECI, în spectacolul NIŞTE OLTENI nu se recită nici-un moment, ci se interpretează personaje sau se stă la taină pur şi simplu cu spectatorii, creîndu-se o permanentă relaţie intre scenă şi sală.
Cel care face oficiul de gazdă, stabileşte şi păstrează această legatură este de fapt Autorul. El ne introduce şi ne conduce în minunata lume a copilăriei sale, satul oltenesc de acum cinci-şase decenii, cu tradiţii, legi nescrise şi obiceiuri, azi pe cale de dispariţie, odată cu distrugerea satului traditional romînesc şi schimbării „rînduielilor” de altădată, după care oftează „ Moş Pătru’’ poreclit „ Tîrziu’’.
În fata spectatorului reînvie şi se perinda personaje pitoreşti naive sau şirete, isteţe sau tîmpe, grosolane sau tandre, frumoase sau groteşti, degajînd un haz sănătos pe fondul unei candori fără egal.
Dar tocmai atunci cînd ne amuzăm mai tare zîmbetul ne îngheaţă pe buze, ba chiar în final, o lacrimă s-ar putea să apară în colţul ochiului, ivită de nu ştiu unde, în timp ce eroii-ţărani, părinţii, bunicii şi străbunicii multora dintre noi, au încremenit definitiv într-o poză pentru eternitate.
Constantin Fugaşin
Regizor
“Sînt remarcabile puritatea tonului, delicatetea apropierii de text.
Modul în care Constantin Fugaşin a legat evenimentele, dînd coerenţă întâmplărilor, mă scuteşte să mai scriu piesa pe care o am în cap”. Marin Sorescu 1988
Deşi realizat după cele şase volume de poezie LA LILIECI, în spectacolul NIŞTE OLTENI nu se recită nici-un moment, ci se interpretează personaje sau se stă la taină pur şi simplu cu spectatorii, creîndu-se o permanentă relaţie intre scenă şi sală.
Cel care face oficiul de gazdă, stabileşte şi păstrează această legatură este de fapt Autorul. El ne introduce şi ne conduce în minunata lume a copilăriei sale, satul oltenesc de acum cinci-şase decenii, cu tradiţii, legi nescrise şi obiceiuri, azi pe cale de dispariţie, odată cu distrugerea satului traditional romînesc şi schimbării „rînduielilor” de altădată, după care oftează „ Moş Pătru’’ poreclit „ Tîrziu’’.
În fata spectatorului reînvie şi se perinda personaje pitoreşti naive sau şirete, isteţe sau tîmpe, grosolane sau tandre, frumoase sau groteşti, degajînd un haz sănătos pe fondul unei candori fără egal.
Dar tocmai atunci cînd ne amuzăm mai tare zîmbetul ne îngheaţă pe buze, ba chiar în final, o lacrimă s-ar putea să apară în colţul ochiului, ivită de nu ştiu unde, în timp ce eroii-ţărani, părinţii, bunicii şi străbunicii multora dintre noi, au încremenit definitiv într-o poză pentru eternitate.
Constantin Fugaşin
Regizor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu